Țesăturile balistice pot fi clasificate în funcție de materialele fibroase utilizate; Exemplele comune includ fibre de aramidă, fibre de-polietilenă de înaltă performanță și alte materiale cu fibre de-înaltă rezistență. Țesăturile de aramidă se caracterizează prin rezistență ridicată și rezistență la căldură bună, făcându-le utilizate pe scară largă în echipamentele de protecție, în timp ce fibrele de-polietilenă de înaltă performanță oferă avantajele densității scăzute și rezistenței ridicate, făcându-le comune în produsele în care reducerea greutății echipamentului este o prioritate. Fiecare material are caracteristici distincte în ceea ce privește rezistența, greutatea, rezistența la căldură și procesabilitatea.
Țesăturile balistice pot fi, de asemenea, clasificate în tipuri, cum ar fi țesături, țesături unidirecționale și materiale compozite multi-strat. Țesăturile au de obicei o structură stabilă formată prin împletirea firelor de urzeală și bătătură, oferind o bună integritate structurală și rezistență la abraziune. În schimb, materialele unidirecționale sunt create prin alinierea fibrelor-de înaltă rezistență într-o direcție specifică și combinarea acestora într-o structură compozită cu mai multe-strat pentru a îmbunătăți capacitățile de disipare a energiei. Materialele cu structuri diferite sunt potrivite pentru diferite produse de protecție; selecția efectivă depinde de designul produsului și de cerințele specifice de utilizare.
Țesăturile pot fi, de asemenea, clasificate în funcție de dacă servesc ca întărire pentru materialele de protecție moi sau dure. Materialele moi de protecție acordă prioritate flexibilității, greutății reduse și confortului purtătorului, făcându-le potrivite pentru articole precum costume și veste de protecție. Produsele de protecție dure, totuși, necesită adesea combinarea cu rășini, ceramică sau alte materiale pentru a forma componente cu rezistență structurală superioară, țesătura servind în primul rând pentru a oferi întărire și a facilita disiparea energiei.
Țesăturile balistice pot fi subdivizate în funcție de medii de operare specifice-cum ar fi țesăturile compozite ușoare,-rezistente la temperatură ridicată, la abraziune-și rezistente la intemperii-. Pe măsură ce cerințele pentru design ușor, confort și performanță cuprinzătoare în echipamentul de protecție continuă să crească, o singură metodă de clasificare este adesea insuficientă pentru a acoperi întreaga gamă de produse. În consecință, selecția materialului implică de obicei o evaluare simultană a tipului de fibre, a structurii țesăturii, a nivelului de protecție și a mediului de utilizare finală-preconizată.
